In programele de dezvoltare personala, raportul stabilit intre psiholog si cientul sau este unul de colaborare, psihologul jucand rolul de pedagog. Participarea activa a clientului este absolut necesara pentru ca obiectivele propuse sa poata fi atinse.

          Cum functioneaza acest proces de invatare ?

          Sa ne imaginam o situatie ipotetica in care un client urmareste sa isi dezvolte "afirmarea de sine" si una din problemele pe care el le enumera este "jena sociala". In aceasta situatie, invatarea actioneaza la doua niveluri:

1. achizitia treptata de competente sociale care favorizeaza expunerea la situatia problema. Cu cat persoana va capata mai multe abilitati de interactiune sociala, ea se va simti mai capabila sa infrunte o astfel de situatie.
2. expunerea progresiva la astfel de situatii, corespunzatoare formarii unei obisnuinte. (De exemplu, jena acestei persoane de a interactiona cu straini, va scadea dupa un numar de situatii in care exerseaza acest tip de interactiune. Spunem in acest caz ca persoana s-a obisnuit sa interactioneze cu straini.)

Invatarea se face in mai multe moduri, care nu se exclud:

• direct, prin exersare in viata de zi cu zi, incepand de la probleme usor de rezolvat si continuand cu probleme de dificultate crescanda
• prin jocuri de rol, prin punerea in scena, sub forma unor mici scenete a situatiei problema. Aceste jocuri de rol se pot realiza in mod real, impreuna cu psihologul, cu un prieten sau o cunostinta, sau in mod imaginar, clientul imaginandu-si situatia respectiva si afirmarea de sine corespunzatoare. Ele vor fi repetate pana cand clientul se simte in stare sa infrunte situatia respectiva in mod real.
• imitarea unor modele, presupune identificarea unei persoane care intr-o situatie problematica pentru client are un comportament afirmat. Clientul va incerca sa faca acelasi lucru, imaginandu-si ca este acea pesoana. Imitarea se va face intai imaginar si apoi in realitate.

         citeste despre tehnicile folosite in cadrul programelor de DP